Drumul spre regăsire, sau călătoria cu Hristos

Drumul nostru continuă, și în această clipă să străbată „lumea de păcate” spre întâlnirea cu Hristos. Credem  deseori, în mod greșit,  că am făcut suficient pentru Dumnezeu, pentru mântuire, pentru veșnicie. Problema este, de la început pusă eronat. Noi nu facem nimic pentru El, ci tot ceea ce jertfim, jertfim pentru noi. Și nici măcar nu jertfim din ceea ce noi avem ci, așa cum la Sfânta Liturghie amintim, „ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate”. Oare cine poate spune:am făcut destul și să privească în același timp la Hristos pironit pe Cruce? Atunci ne aducem aminte la cuvintele Sf. Apostol Pavel: Luaţi aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre. În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge. (Evr. 12, 3-4 )

Așadar, drumul nostru trebuie să continue, jertfa noastră trebuie să fie mai mare, rugăciunea noastră nu trebuie să sece dacă dorim să avem răsplata fiilor buni în viața cerească. Cu gândul la acest îndemn al Sf. Ap. Pavel, ne-am pornit pe drumul lumesc pentru a găsi drumul duhovnicesc,  ne-am îndreptat privirile spre orizont pentru a înălța sufletul la cer, ne-am îndreptat pașii spre locuri sfinte ca să-i amintim sufletului de liniștea și bucuria cerească.

Mănăstirea este locul în care cerul este mai aproape de pământ, fără a se confunda și rugăciunea urcă mai ușor la cer, fără a părăsi acest trup de lut al nostru. Și nu doar rugăciunea noastră ci a tuturor celor care mai înainte de noi au jertfit rugăciune și nevoințe pentru a lor mântuire și pentru a noastră. Rugăciunea străbate cerurile și anii. Am înnoit rugăciunea și ne-am descărcat sufletele părintelui Arsenie, ne-am închinat în mănăstirea strămoșilor noștri, spălată cu lacrimile celor ce și-au plâns păcatele sute de ani, de la Lupșa iar apoi drumul s-a abătut la mănăstirile de la Rimetea,  care ne-au adus aminte de un alt cuvânt al Sf. Apostol Pavel:„Toate le pot întru Hristos, Cel care întăreşte.” (Filipeni, 4, 13).

Drumul nu se oprește aici ci, zi de zi continuă pentru fiecare din cei ce-l iubesc pe Hristos și doresc să se regăsească.  Totul ar fi mai simplu dacă l-am lăsa și pe El să călătorească alături de noi,ca oarecând cu Luca și Cleopa în drum spre Emaus (Lc, 24). Dar Mântuitorul nu ne forțează cine ne așteaptă să-l primim în familia noastră, în rândul prietenilor noștri, iar acolo unde Hristos intră cu adevărat, totul se îndumnezeiește, totul este sfințit și putem și noi, ca mai demult Ap. Pavel striga pentru  ultima dată: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.” (Ga. 2, 20).

Iată câteva fotografii- amintiri cu frânturi de rai, care să trezească dorul de cer.

Anunțuri

Din darul lui Dumnezeu

Primul articol din acest an vreau să-l încep cu urări de bine pentru 2016 și cu dorința de a rămâne în brațele, calde, protectoare ale Părintelui ceresc, gânduri îndreptate spre toți frații întru Hristos.

Anul 2015 a fost un dar binecuvântat de Dumnezeu, încredințându-ne că rugăciunile noastre, particulare sau în comun, nu au fost trecute cu vederea. Realizările, atât materiale cât și duhovnicești, au fost în număr nesperat de mare și au adus un real folos comunității noastre. Enumerăm aici atât lucrările deja prezentate cât și pe cele care au rămas neamintite dar care sunt în egală măsură de apreciat. Pe lângă activitățile cu tinerii și evenimentele cu caracter duhovnicesc,  le pomenim aici și pe cele materiale, și anume: cele patru troițe din curtea bisericii oferite de câteva familii de buni credincioși, care au înfrumusețat  sfântul locaș; sistemul de acționare electric al clopotelor, ușor de utilizat și cu multe  facilități; amenajarea parțială a curții bisericii, adecvată unui locaș de cult într-un centru de comună.

Bineînțeles, nu pot să uit de cei care au participat la aceste activități și ne-au ajutat  prin orice mijloace, și le sunt recunoscător cu această ocazie, rugându-l pe Dumnezeu să le  dăruiască răsplata cuvenită.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și-l rugăm să  înmulțească și anul acesta munca noastră și dragostea dintre noi.

 

Pr. Ovidiu Feldiorean

IMG_3038

IMG_3023   20150804_120921

20150804_15385420150804_15385820150804_16262520151022_120226

IMG_3031IMG_3033IMG_3034IMG_3025IMG_3029

Împreună de Nașterea Domnului

Sărbătorile mult așteptate nu-și pierd niciodată din farmec, atâta vreme cât încă mai păstrăm în suflete un strop de credință și o fărâmă de copilărie. Mici și mari, am stat nerăbdători în așteptarea lui Moș Crăciun, a cadourilor și a colindătorilor, participând fiecare la spiritul Crăciunului. Tinerii, acești vestitori neîntrecuți ai Nașterii Mântuitorului, ne-au pregătit și anul acesta un moment prin care au reușit să ne ducă mai aproape de Pruncul născut în iesle, printr-o redare artistică a evenimentului, iar cei mai mici, cu mari emoții, ne-au încântat cu poeziile pregătite Moșului.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste clipe de neuitat, precum și tinerilor și credincioșilor care au fost alături de noi.

 

Pr.  Ovidiu Feldiorean

Pelerinaj în Maramureș – File de jurnal

IMG_2756 Într-o zi de toamnă, ca cea de 15 octombrie,  șansele să găsești  raze de soare și vreme potrivită pentru o drumeție, sunt foarte mici. Totuși, în fiecare dimineață ne trezim cu speranțe fără să avem idee despre cum ne va fi ziua. Taina clipei ce va urma este cea care trezește în sufletul omului pofta de viață.

Cu această frică am întâmpinat prima clipă a zilei de 15 octombrie, când am parcurs acest drum duhovnicesc, neștiind dacă acolo unde vom merge, vom întâlni și afară aceeași liniște și lumină pe care le căutam pentru sufletul nostru.  „Cu noi este Dumnezeu!” –  spune o cântare bisericească, dovedindu-ne că promisiunea cerească nu rămâne neîmplinită! A fost, și este Dumnezeu cu noi. Drumul spre Maramureș, locul în care Dumnezeu se „simte” acasă, l-am început de dimineață întâlnindu-ne cu soarele pe cale. Pădurile viu colorate, ne-au străjuit drumul, de o parte și de alta, ca oarecând stâlpul de foc poporul iudeu în pustie, având un mesaj clar pentru noi, muritorii: până și în moarte întâlnim frumusețea creației.  Drumul anevoios care duce la Mănăstirea Sfânta Ana – Rohia, unde am poposit prima dată,  ne-a adus aminte cât de greu este drumul nostru spre întâlnirea cu Dumnezeu- câte nevoințe trebuie să facem, de câte ori trebuie să cădem în genunchi pentru a urca dealul Golgotei și a ne răstigni păcatele acolo, la umbra Crucii lui Hristos. Poate de multe ori, mai ales atunci când suntem conștienți, ne-am întrebat dacă merită atâta trudă.  Pentru noi, cei care am ales drumul mănăstirilor în acestă zi de toamnă, răspunsul l-am trăit cu toată ființa noastră prin pacea și liniștea care au urmat nevoințelor: DA, merită!

IMG_2913  Mănăstirea Rohița a fost al doilea obiectiv spre care ne-am îndreptat. De data aceasta drumul a fost foarte strâmt,  de țară și, chiar de voiam, nu puteam să ne întoarcem. Nu era loc pentru întoarcere și nu era altă soluție, alt drum, la fel cum în viața de creștin, ne pornim pe singurul drum care duce la mântuire, unul care nu cunoaște compromisuri,  dar nici nu este ușor.  Nu am regretat nicio clipă responsabilitatea pe care ne-am asumat-o, aceea de a merge pe acest drum „rău„. La capătul lui, ascunsă de dealurile care lăsau să se vadă doar turnurile de lemn, înalte, specifice acestei zone, stătea liniștită,  urmându-și viața nestingherită, mănăstirea.  Ne-am simțit deosebit de bine pentru că am fost întâmpinați cu iubire și ospitalitate, dar și pentru că se pare, căutăm, din ce în ce mai mult, locul de rugăciune necontaminat de viața  lumească, dumnezeiesc, ceresc, unde să putem asculta vocea lui Dumnezeu din noi. IMG_2905

Ne-am reîntâlnit aici cu Cuvioasa Parascheva, prăznuită cu o zi înainte,  printr-o rugăciune făcută împreună cu toți cei aproape cincizeci de pelerini. Cuvioasa ne-a primit cererile. Știind că nu putem ajunge să ne închinăm moaștelor sale,  a venit ea la noi primind rugăciunea, urmând întocmai exemplului Mântuitorului care, fără încetare merge să se întâlnească cu toți cei care sunt în neputințe.

Cu acest gând am făcut cale întoarsă până la Mănăstirea Ruoaia.  A fost o priveliște neașteptat de frumoasă prin deschiderea, rânduiala și simplitatea locului patronat de Maica Domnului și administrat de câteva maici.  Aici am înțeles cum Apostolii l-au făcut cunoscut pe adevăratul Dumnezeu în tot pământul, pentru că aceste simple ucenice ale lui Hristos, au făcut o muncă similară,   imposibilă de realizat fără ajutor divin. Dar pelerinajul nostru nu s-a încheiat acolo ci, într-un vârf de deal, ascuns de ochii lumii, la Mănăstirea Sfântului Prooroc Ilie unde o altă lecție am avut de învățat: lupta pentru viață. Nu mă refer aici la viața aceasta pământească, cu ani mulți și bogății nesfârșite ci, la viața în Hristos, la clipele în care strigăm ca și Apostolul Pavel:  „nu mai trăiesc eu, ci Hristos străiește în mine” (Gal,  2, 20) , la o participare la viața cerească de aici  de pe Pământ, căutând mereu să fim în acord cu voința Creatorului „nu precum  voiesc Eu, ci precum Tu voiești” (Mt. 26, 39).

IMG_3015 Iată de ce, privind în urmă la acele clipe de bucurie cerească, consider că acest pelerinaj a însemnat mai mult decât o călătorie cu scopul de a vizita și de a ne ruga – a însemnat urcușul nostru spre întâlnirea cu Dumnezeu care are loc clipă de clipă, așa cum este el, cu toate greutățile pe care le întâmpinăm și cu toate slăbiciunile cu care noi ne prezentăm.
Îmi doresc ca toți, și cei care ați fost alături de mine, dar și cei care ne-ați îndrumat cu rugăciunea de acasă, să căutați să-l păstrați pe Dumnezeu în sufletul și viața voastră indiferent cât de grea este ea – cu urcușuri abrupte, cu drum de țară, pietruit,  cu căi înguste și fără întoarcere- pentru că niciodată nu suntem singuri, căci cu noi este Dumnezeu.

Pr. Ovidiu

IMG_2761 IMG_2774 IMG_2776 IMG_2779 IMG_2792 IMG_2781 IMG_2801 IMG_2806 IMG_2809 IMG_2814 IMG_2819 IMG_2823 IMG_2832 IMG_2834 IMG_2840 IMG_2853 IMG_2867 IMG_2878 IMG_2885 IMG_2888 IMG_2895 IMG_2903  IMG_2909 IMG_2911  IMG_2918 IMG_2920 IMG_2940 IMG_2941 IMG_2945 IMG_2950 IMG_2967 IMG_2968 IMG_2972 IMG_2978 IMG_2979 IMG_2987 IMG_2992 IMG_2998 IMG_2999 IMG_3001 IMG_3003 IMG_3010

Proiectul „Vrem să ne jucăm!” – la final

Copiii de la grădinița din Dăbâca au început anul școlar cu mult entuziasm și un loc de joacă. Este o bucurie extraordinară să vezi interesul pe care oamenii îl prezintă față de oameni, cu scopul de a-i ajuta, de aceea și eu multă satisfacție am avut văzând implicarea copiilor și credincioșilor în realizarea proiectelor noastre.

Prin participarea tinerilor, în mod special dar, și cu sprijinul altor suflete bune, s-a reușit finalizarea proiectului „Vrem să ne jucăm!” astfel încât, copiii cei mici se pot bucura  de un loc de joacă adecvat. Banii necesari au fost obținuți din valorificarea icoanelor și mărțișoarelor realizate de copii, atât în comunitatea noastră- la biserică, cât și la Liceul Nicolae Bălcescu din Cluj, cu ocazia sărbătorilor pascale, dar și din darul unor oameni cu suflet mare.

Pentru comunitatea noastră această realizare dovedește că se poate, în ciuda faptului că prea des auzim că este imposibil.  Unirea în jurul unui scop comun  precum și voința de a realiza ceva de un real folos pentru noi și copiii noștri, cred eu, aduc de fiecare dată succesul.

La final, mulțumim tuturor celor implicați: tinerilor noștri, credincioșilor noștri, celor care au contribuit deși nu sunt din localitate și nu aveau nici o obligație, Consiliului Local Dăbâca pentru realizarea gardului de împrejmuire și tuturor celor care au participat, într-un fel sau altul la realizarea micului nostru proiect.

Mulțumim!

Pr. Ovidiu Feldiorean

20150702_162900 20150912_182114 20150912_182137 20150912_182206(1)

Tabăra de vară, Dăbâca 2015

În ultima vreme, se pare că un număr tot mai mare de ierarhi și preoți conștientizează importanța deosebită pe care o prezintă tinerii. Asistăm la o dezvoltare radicală a metodelor de interacțiune și educație a tinerilor însă, de puține ori educația are și valențe morale și spirituale. O perspectivă de ansamblu asupra tinerilor ne arată cât de dornici sunt ei de a fi priviți în întregime – nu doar simple „coli albe de hârtie” pe care scriem ci, ca oameni cu suflet și nevoi. Este nevoie astfel, de o abordare holistică a tânărului din ziua de astăzi.

Acest lucru ne-am propus și noi prin acest proiect – interacțiune, dezvoltare, educație prin joc, discuții și rugăciune. Astfel, timp de  două zile, 26 și 27 august, prin colaborare cu ATCOR Gherla dar și cu alte parohii vecine (Lujerdiu, Luna de jos, Pâglișa, Nicula și Băița din Protopopiatul Gherla), un număr de aproximativ 60 de tineri, mici și mari, au luat parte la un program comun. Activitățile de bază:  ateliere, rugăciune, discuții, jocuri și cântecele din jurul focului, au fost primite cu bucurie de tineri și, după cum ne-au mărturisit, au fost de un real folos.

Las imaginile să vorbească însă, nu pot să nu mulțumesc în primul rând, tinerilor care au participat și care au dat dovadă încă odată că sunt interesați de viitorul lor, de dezvoltarea lor socială, intelectuală și spirituală, tinerilor voluntari din cadrul ASCOR Cluj care au participat la ateliere, jocuri și organizare, precum și preoților implicați în buna desfășurare a acestui proiect.

Pr. Ovidiu Feldiorean

IMG_1809 IMG_1917

IMG_1788 IMG_1810 IMG_1819 IMG_1843 IMG_1859 IMG_1857 IMG_1966 IMG_2044 IMG_2055 IMG_2154 IMG_2176 IMG_2179 IMG_2185 IMG_2210 IMG_2213 IMG_2234 IMG_2251 IMG_2260 IMG_2265 IMG_2278 IMG_2312 IMG_2329 IMG_2369 IMG_2386 IMG_2474 IMG_2476 IMG_2494 IMG_2518 IMG_2520 IMG_2543 IMG_2547 IMG_2562 IMG_1771

Zi de sărbătoare – Adormirea Maicii Domnului

20150815_102256Clopotele au bătut lung, însoțite de o lungă tânguire: Maica Doamnului a Adormit. Este sărbătoarea noastră, dar o sărbătoare de bucurie pentru că, încă odată se confirmă un adevăr dumnezeiesc: avem în ceruri o mama. Biserica este plină de suflete venite cu dragoste la întâlnirea cerească. Forfotul se risipește când poporul cântă încuviințarea „Amin!”, și rugăciunea de mulțumire – Euharistia a început iar,  sfântul lăcaș s-a umplut de mireasmă. Nu este vorba doar de tămâia care pâlpâie neputincioasă ci este mireasma cerească, atingerea lui Dumnezeu,  scânteia de Rai ce ne umple sufletele de bucuria divină neînțeleasă dar, trăită  fără cârtire, cu sufletul strâns și cu inimile sâltând de bucurie.

 Este zi de hram. Este o zi cerească pe care omenește nu ne-o explicăm. Nu găsim explicații pământești ca să arătăm cum toate s-au putut împlini într-un timp scurt. Știm că Dumnezeu le-a aranjat; a înmulțit darul și munca multora dintre  fiii Lui și  a pregătit Maicii Sale o zi de praznic așa cum noi, oamenii nu o puteam niciodată realiza.

20150815_102244Cuvintele sunt de prisos. Așa obișnuiește Dumnezeu, să ne lase fără cuvinte, iar noi primim cu nevrednicie darurile Sale. Doar atât, murmurând, cântăm tainic  imne Maicii Sale.

IMG_1372„Ție Maică-ți cer

Nu lăsa să pier, 

Du-mă sus la Fiul tău

Și la Dumnezeu.”IMG_1367

Formular 2% din impozitul pe venit

Ce înseamnă 3 minute din timpul dumneavoastră? Poate este timpul în care deschideți televizorul și așteptati să se termine o reclamă sau timpul în care vă verificați mesajele pe telefon sau facebook sau poate timpul în care beți o cafea sau un ceai.

Pentru noi, 3 minute din timpul dumneavoastră poate însemna un copil fericit, o speranță pentru un o familie, un zâmbet pentru o persoană singură și bolnavă. 

Toate acestea se pot realiza dacă acordați 3 minute din timpul dumneavoastră pentru a completa Formularul 230 prin care redirecționați  2%  pe care îi plătiți oricum, spre unitatea noastră de cult, Parohia Ortodoxă Dăbâca și îl trimiteti la adresa noastră: Parohia Ortodoxă Dăbâca, nr. 292, Com. Dăbâca, jud. Cluj sau îl aduceți personal până la data de 25 mai 2015.  Doar atât. De restul ne ocupăm noi  iar dumneavostră puteți urmări realizările noastre pe acest blog sau pe adresa noastră de facebook.

Puteti descarca formularul PDF  de aici: Formular 2 % Parohia Dabaca PDF sau formularul word de aici:  Formular 2 % Parohia Dabaca

teenagers, girls

    UNIȚI   SUNTEM   PUTERNICI!

Multumim!

Pr. Ovidiu Feldiorean

Târgul de Paști – icoane de la copii pentru copii

Postul Mare este de fiecare dată un prilej să oferim din dragostea noastră celorlalți. Bucuria semenului nostru este bucuria noastră- acesta este principiul după care viața ar trebui organizată și trăită, pentru o societate sănătoasă. Biserica niciodată nu s-a rupt de societate, cu toate că deseori a fost acuzată de acest lucru. Uităm un aspect de o importanță crucială: Biserica suntem NOI TOȚI, de la mic la mare, cei care ne numim creștini și suntem botezați cu Botezul lui Hristos.

Pornind de la aceste idei, ne străduim să le punem în practică pentru a verifica adevărul lor.

Atelierul de Icoane din timpul Postului Mare, care a fost susținut de tinerii din Dăbâca, a avut ca scop tocmai implicarea noastră în dezvoltarea comunității în care trăim. Atelierul s-a finalizat cu un Târg de Icoane  atât la Biserica Ortodoxă din Dăbâca, în Duminica Floriilor cât  și la Liceul Nicolae Bălcescu din Cluj-Napoca în Săptămâna Patimilor, când a avut loc și Scoala Altfel. Prezența tinerilor la Liceul Nicolae Bălcescu a avut și un efect secundar- cred eu- benefic: familiarizarea cu un sistem de învățământ modern cu standarde înalte, socializarea, deschiderea spre nou și înlăturarea inhibițiilor.

Icoanele au fost valorificate iar, banii obținuți au fost destinați realizării proiectului „Vrem să ne jucăm!” care prinde contur. Bucuria noastră este cu atât mai mare cu cât putem să participăm la dezvoltarea comunității noastre prin astfel de proiecte, chiar mici fiind. Toate au un început!

Ideea pe care vrem să o transmitem, este aceea că, multe se pot face dacă se restaurează unitatea comunității noastre. Puterea grupului este mult mai mare decât orice formă de conducere și, niciodată să nu așteptăm să facă alții pentru noi ci, dacă avem nevoie cu adevărat de ceva, trebuie să ne implicăm activ în împlinirea acelei nevoi. 

Aduc mulțumiri tinerilor care s-au implicat în acest proiect, conducerii Liceului Teoretic Nicolae Bălcescu pentru invitația de a participa la târgul organizat de ei și domnului profesor de religie Dănuț Buzdugan, de la același liceu, pentru tot suportul pe care ni l-a oferit (atât financiar cât și moral și material).

Hristos a Înviat!

Pr. Ovidiu

20150407_093855 20150407_090556 20150407_091440 20150407_102658 20150407_083813 20150407_085213 20150407_085536 20150407_093022 20150407_093056

Troiță închinată Sfântului Ierarh Nectarie de Eghina

Perioada dintre Postul Crăciunului si Postul Mare a fost una cu multe realizări pe plan duhovnicesc, și nu numai, în comunitatea ortodoxă din Dăbâca. Pe langă postul Sfântului Nectarie, un număr mare de credincioși au manifestat aceeași dorință,  de a ridica în mijlocul satului o troiță în cinstea ocrotitorului nostru, Sfântul Nectarie.

Acestă troiță nu ne aduce aminte doar de Hristos și de Înviere ci și de UNITATEA noastră ca și comunitate în jurul lui Hristos prin participarea din toate punctele de vederea la realizarea acestei lucrări. Deși suntem risipiți spațial, sufletește suntem uniți  prin același gând de rugăciune pentru că în această troiță ne-am zidit sufletele noastre. Troița, care a fost sfințită în Duminica Floriilor ne străjuiește satul, și rămâne  un punct de reper atât pentru viitor cât și pentru trecut.

Fie ca Bunul Dumnezeu pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, ocrotitorul nostru să ne adune la umbra Crucii Sale așa cum pastorul își adună oile, cu blândețe și dragoste, ca toți să fim o turmă cu un singur păstor: Iisus Hristos.

Multumim lui Dumnezeu pentru toate  darurile Sale

și credincioșilor care au pus sufletul lor în această lucrare.

Pr. Ovidiu Feldiorean

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA