Monthly Archives: noiembrie 2014

În căutarea sănătății psiho-spirituale

Nici o altă ființă sau lucru nu sunt mai complexe  în această lume așa cum este ființa umană. Nu sunt primul care face această remarcă ci doar sunt în fiecare zi copleșit de acest adevăr. Dacă ar fi să vorbim despre om, cel mai bine ar fi să nu spunem nimic pentru că oricum l-am descrie, oricum l-am defini el rămâne o enigmă. Cine este cel care poate să dea o definiție holistică pentru ființa umană? Tăcerea are locul ei dar în contextul în care această ființă umană este imperfectă prin cădere și nu prin creație, suntem determinați să intervenim în ceea ce o privește. Imperfecțiunea ne este specifică și însăși refuzul de a accepta acest adevăr, o confirmă. Cred că am înțeles cu toții că omul este de neînțeles. Dar cum rămâne cu imperfecțiunea lui? Cine poate să-i schimbe soarta? Cine garantează că poate ajuta omul să se schimbe radical? Nimeni!  pentru că nimeni nu este la randul lui perfect dar asta nu înseamnă că nu putem să îmbunătățim viața unei persoane. Chiar dacă problemele rămân ca o consecință a căderii ele pot fi în parte rezolvate. Un exemplu concret este medicul care încearcă, și de multe ori reușeșete să vindece trupul. Dar sufletul, mintea, psihicul, pe ele cine le tămăduiește? Preotul- vor spune îndată unii dintre cititori. Iar eu completez- psihologii și chiar psihiatri și poate nici aceștia nu sunt suficienți, iar unele probleme rămân fără rezolvare din alte motive pe care le vom discuta altă dată. Psihologul ca și persoană care oferă ajutorul, în societatea noastră românească încă generează un sentiment puternic de respingere a lui și stigmatizare a celui ce are nevoie de ajutor. Pentru o persoană care are încă discernământ  este adevărată afirmația că Dumnezeu lucrează prin oameni. Atunci mă întreb: de ce medicii (care fac un bine vindecând) sunt considerați unealta lui Dumnezeu iar psihologii (care la fel, fac un bine îmbunătățind  starea psihică a persoanei) nu sunt oamenii lui Dumnezeu ci, după uni, oamenii diavolului?  Vă las pe dumneavoastră să răspundeți.

Între timp să ne întoarcem la om, care atunci când se află la una dintre extreme este gata să renunțe la orice alt adevăr chiar dacă este dovedit clar în fața ochilor lui. În acest caz, acei oameni nici măcar ca Toma nu ajung să fie căci a pipăi adevărul nu este suficient pentru ei. Iată de ce echilibrul devine astăzi o virtute atât de rar întlnită. A vedea un lucru din mai multe puncte de vedere și a dovedi un adevăr cu metode diferite este evident, semnul unei minți sănătoase, și totodată mijlocul prin care să te asiguri că acel lucru este cu adevărat real și nu o iluzie.

Ca să oferim sens celor spuse, putem susține  că practica psihologică este eficientă și adevărată,care are efecte reale chiar dacă uneori conceptele de divitate, religie, credință  etc. nu sunt prezente în terapie. Sănătatea sufletească, psihică și trupească a omului este scopul nostru al preoților, medicilor și psihologilor și poate dacă reușim să lăsăm deoparte preconcepțiile și mândria reușim să înțelegem mai bine și să ajutăm mai mult această enigmă vie-omul. Psihoterapia este de un real folos atunci când omul se confruntă cu o serie de probleme (puteti să vă încredințați de acest lucru de la cei care au făcut terapie). Poate uneori trebuie gasit psihologul sau abordarea potrivită și poate, pentru mulți credincioși preotul ar trebui să fie pregătit și din acest punct de vedere (doar sunt lucruri dovedite și de folos)  și în felul acesta cu siguranță neîncrederea  față de această abordare  va dispărea. Eu unul, ca preot și psiholog pot să mărturisesc că psihologia și religia se împacă foarte bine în special în practică, iar acest lucru pentru mine este suficient. Pentru voi?

Reclame