Monthly Archives: octombrie 2015

Pelerinaj în Maramureș – File de jurnal

IMG_2756 Într-o zi de toamnă, ca cea de 15 octombrie,  șansele să găsești  raze de soare și vreme potrivită pentru o drumeție, sunt foarte mici. Totuși, în fiecare dimineață ne trezim cu speranțe fără să avem idee despre cum ne va fi ziua. Taina clipei ce va urma este cea care trezește în sufletul omului pofta de viață.

Cu această frică am întâmpinat prima clipă a zilei de 15 octombrie, când am parcurs acest drum duhovnicesc, neștiind dacă acolo unde vom merge, vom întâlni și afară aceeași liniște și lumină pe care le căutam pentru sufletul nostru.  „Cu noi este Dumnezeu!” –  spune o cântare bisericească, dovedindu-ne că promisiunea cerească nu rămâne neîmplinită! A fost, și este Dumnezeu cu noi. Drumul spre Maramureș, locul în care Dumnezeu se „simte” acasă, l-am început de dimineață întâlnindu-ne cu soarele pe cale. Pădurile viu colorate, ne-au străjuit drumul, de o parte și de alta, ca oarecând stâlpul de foc poporul iudeu în pustie, având un mesaj clar pentru noi, muritorii: până și în moarte întâlnim frumusețea creației.  Drumul anevoios care duce la Mănăstirea Sfânta Ana – Rohia, unde am poposit prima dată,  ne-a adus aminte cât de greu este drumul nostru spre întâlnirea cu Dumnezeu- câte nevoințe trebuie să facem, de câte ori trebuie să cădem în genunchi pentru a urca dealul Golgotei și a ne răstigni păcatele acolo, la umbra Crucii lui Hristos. Poate de multe ori, mai ales atunci când suntem conștienți, ne-am întrebat dacă merită atâta trudă.  Pentru noi, cei care am ales drumul mănăstirilor în acestă zi de toamnă, răspunsul l-am trăit cu toată ființa noastră prin pacea și liniștea care au urmat nevoințelor: DA, merită!

IMG_2913  Mănăstirea Rohița a fost al doilea obiectiv spre care ne-am îndreptat. De data aceasta drumul a fost foarte strâmt,  de țară și, chiar de voiam, nu puteam să ne întoarcem. Nu era loc pentru întoarcere și nu era altă soluție, alt drum, la fel cum în viața de creștin, ne pornim pe singurul drum care duce la mântuire, unul care nu cunoaște compromisuri,  dar nici nu este ușor.  Nu am regretat nicio clipă responsabilitatea pe care ne-am asumat-o, aceea de a merge pe acest drum „rău„. La capătul lui, ascunsă de dealurile care lăsau să se vadă doar turnurile de lemn, înalte, specifice acestei zone, stătea liniștită,  urmându-și viața nestingherită, mănăstirea.  Ne-am simțit deosebit de bine pentru că am fost întâmpinați cu iubire și ospitalitate, dar și pentru că se pare, căutăm, din ce în ce mai mult, locul de rugăciune necontaminat de viața  lumească, dumnezeiesc, ceresc, unde să putem asculta vocea lui Dumnezeu din noi. IMG_2905

Ne-am reîntâlnit aici cu Cuvioasa Parascheva, prăznuită cu o zi înainte,  printr-o rugăciune făcută împreună cu toți cei aproape cincizeci de pelerini. Cuvioasa ne-a primit cererile. Știind că nu putem ajunge să ne închinăm moaștelor sale,  a venit ea la noi primind rugăciunea, urmând întocmai exemplului Mântuitorului care, fără încetare merge să se întâlnească cu toți cei care sunt în neputințe.

Cu acest gând am făcut cale întoarsă până la Mănăstirea Ruoaia.  A fost o priveliște neașteptat de frumoasă prin deschiderea, rânduiala și simplitatea locului patronat de Maica Domnului și administrat de câteva maici.  Aici am înțeles cum Apostolii l-au făcut cunoscut pe adevăratul Dumnezeu în tot pământul, pentru că aceste simple ucenice ale lui Hristos, au făcut o muncă similară,   imposibilă de realizat fără ajutor divin. Dar pelerinajul nostru nu s-a încheiat acolo ci, într-un vârf de deal, ascuns de ochii lumii, la Mănăstirea Sfântului Prooroc Ilie unde o altă lecție am avut de învățat: lupta pentru viață. Nu mă refer aici la viața aceasta pământească, cu ani mulți și bogății nesfârșite ci, la viața în Hristos, la clipele în care strigăm ca și Apostolul Pavel:  „nu mai trăiesc eu, ci Hristos străiește în mine” (Gal,  2, 20) , la o participare la viața cerească de aici  de pe Pământ, căutând mereu să fim în acord cu voința Creatorului „nu precum  voiesc Eu, ci precum Tu voiești” (Mt. 26, 39).

IMG_3015 Iată de ce, privind în urmă la acele clipe de bucurie cerească, consider că acest pelerinaj a însemnat mai mult decât o călătorie cu scopul de a vizita și de a ne ruga – a însemnat urcușul nostru spre întâlnirea cu Dumnezeu care are loc clipă de clipă, așa cum este el, cu toate greutățile pe care le întâmpinăm și cu toate slăbiciunile cu care noi ne prezentăm.
Îmi doresc ca toți, și cei care ați fost alături de mine, dar și cei care ne-ați îndrumat cu rugăciunea de acasă, să căutați să-l păstrați pe Dumnezeu în sufletul și viața voastră indiferent cât de grea este ea – cu urcușuri abrupte, cu drum de țară, pietruit,  cu căi înguste și fără întoarcere- pentru că niciodată nu suntem singuri, căci cu noi este Dumnezeu.

Pr. Ovidiu

IMG_2761 IMG_2774 IMG_2776 IMG_2779 IMG_2792 IMG_2781 IMG_2801 IMG_2806 IMG_2809 IMG_2814 IMG_2819 IMG_2823 IMG_2832 IMG_2834 IMG_2840 IMG_2853 IMG_2867 IMG_2878 IMG_2885 IMG_2888 IMG_2895 IMG_2903  IMG_2909 IMG_2911  IMG_2918 IMG_2920 IMG_2940 IMG_2941 IMG_2945 IMG_2950 IMG_2967 IMG_2968 IMG_2972 IMG_2978 IMG_2979 IMG_2987 IMG_2992 IMG_2998 IMG_2999 IMG_3001 IMG_3003 IMG_3010

Reclame